miercuri, 23 iulie 2014

zimnicea dunarice pescuit

mă-ntâlnesc cu nea dorinel, care nea dorinel?, instalatoru', şi zice:
ne duceam la dunărice la pescuit, luam trenu' de zimnicea, aveam şi
bicicletele, că de la gară până la dunărice era de mers...

era noapte. mergea cu noi şi unu' mitică, ăsta avea un tranzistor
electronica atârnat de gât cu aţă de cânepă şi un fel de clop, dracu'
să-l ia...
şi zice el: daţi-mi mie banii pt naş...
du-te mă în ... mea.
hai, bă, daţi-mi-i mie!
câţi ai strâns?
sunt ceva şi se uita la ei în palme...
venea naşu', se ridica aşa cocoşat şi într-o parte, tranzistoru'
pârâia, că nu era semnal peste tot, şi cu clopu ăla... îi venea
naşului să plângă.
aoleu, zicea.
cât i-ai dat?
o sulă...
bă, ne facem de râs, de kkt.
păi când am fost noi de fală?

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu