joi, 26 iunie 2014

la început a fost foamea

prima dată e foamea, apoi vine imposibilitatea astâmpărării foamei,
apoi adicţia şi la urmă prăbuşirea. dacă poţi mânca mămăligă friptă,
dude, corcoduşe, obleţi, pietroci şi muştar pe pâine prăjită, poţi să
surâzi şi să citeşti mai departe, dacă nu, capeţi un rânjet de
indigestie, de pancreatită acută şi nu mai intră nimic: scriitori,
prieteni, cărţi, alţii, eşti doar tu cu fierea umflată...
când nu e vorba de foame, nu e cazu' să mai zicem ceva.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

porcul apelor

i se spune porcul apelor. e ca omu'. păi ce porcu' nu e om? omul e
porc. şi porcul e om. porcul e fratele omului. totul e de porc.

însă ăsta e un peşte. el mănâncă tot ca omu' sau ca porcu': dude,
greieri, ficat, maţe de oaie, zarzăre, lăcuste, peştişori, slănină,
omizi, broaşte, prune, vişine, bondari, albine, tobă...
ai crede că e om sau porc.
scos din apă lumea zice că guiţă, eu zic că scânceşte, plânge, ca un
copil, ca un porc de lapte.

acest trinom, triunghi de excepţie: clean-om-porc nu stă doar în
mâncare. toţi suferă, guiţă, plâng.

unu' e al apelor, altu' al pământului şi un altul e al gunoiului.
şi-avem aşa: apă-gunoi-pământ.
cerul nu se vede.
dar trinomu' e fertil.
fertila lente.

cleanul. porcul apelor, jean nasta, ed. trinom, malu mare, 2014

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

în dulcele stil k-classic

greu la română, dar eu zic că m-am scos...

1. în dulcele stil clasic

rezolvare: e vorba de "în dulcele stil k-classic", s-a strecurat o
greşeală de tastare, deci, deşi producătorul zice că stilu' k-classic
e dulce şi de mare calidad, mulţi spun că e de kkt.

2. mai suna-vei dulce corn
pentru mine vreodată?

rezolvare: aici e vorba de bălţi, nu bălţi bălţi, ci de bălţile astea
ale noastre.
e vorba de pescarii de crap care se întreabă, târziu în noapte, dacă
vor mai suna swingerele vreodată la lansetele cu bob de porumb (dulce
corn sau sweet corn) în cârlig.
şi-apare o aşteptare sfâşietoare.

nicolae marian-valentin, elev clasa a VIII-a, şcoala nr. 6 alexandria,
teleorman, a noastră n-are nume: caragiale, eliade, esca, mândruţă,
şcoala noastră are număr, ca la puşcărie...

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

joi, 19 iunie 2014

ţigări rulate în noaptea cu somni

şi-aş vrea să plec într-o dacie 1310 şi să
fumăm ţigări rulate, să curgă apa
şiroaie, să ne fie frig, să ne clănţăne
dinţii, să bem pepsi, să fumăm şi să
vorbim de corpuri de iluminat sau luxul
melancoliei, departe, pe jos să radiografiem clipa. toate să fie
obiecte de tăcere. să
mergem ca un şarpe, silenţios. pe
malul apei în noapte să pescuim somni,
mihalţi, crapi şi mrene cât casa, să
dârdâim, să bem votcă smirnoff sau
absolut, să fie beznă, să iasă fum argintiu strălucitor prin geamurile
întredeschise.
şi-n zori să bem cafele tari în benzinării
ruseşti, să tremurăm puţin, s-avem
priviri devastate de literatură.
să nu ne creadă nimeni, s-avem un scurt râs nervos, încălzindu-ne treptat,
uşor.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

sâmbătă, 14 iunie 2014

viaţa lui kostas venetis şi ioan buduca

am senzaţia aproape certă că ioan buduca nu citeşte cărţile despre
care vorbeşte.
văd de ceva vreme o emisiune pe tvr2.
vorbea soviany de cartea sa viaţa lui kostas venetis şi buduca o ţinea
langa cu viaţa lui kosta venetis.

păi una e alberto tomba şi alta e albert tomba. păi pe camus îl chema
alberto camus?
una e să te strige mama: alberto, alberto... şi alta e: albert sau alber.

cred că n-a citit nici cărţile lui vosganian, ivanciuc, care au fost
în alte episoade ale emisiunii.

dacă greşesc, îmi pare rău, dar aşa mi s-a părut.
soviany vorbea cu patos despre kostas şi noi îl strigam kosta.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

brazilia rivaldo weah sărăcia italia

fotbalu' e pentru toţi: ţigani, austrieci, olandezi, mexicani,
liberieni. nu fotbalu' de-acum, care e foarte scump şi cam compromis.
prin fotbal rivaldo sau weah au scăpat de sărăcia lucie. fotbalu' nu e
doar pt nemţi, olandezi, danezi şi englezi. bineînţeles că vreau să
câştige italia mereu, pt că pentru ei fotbalu' e ceva sâcâitor şi
obligatoriu între 2 cafele şi câteva ţigări. sunt singurii care se
grăbesc să ajungă din nou în cafenea. sunt singurii care văd fotbalu'
ca pe o slujbă, o muncă de care vrei să scapi cât mai repede, deşi îţi
place.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

duminică, 8 iunie 2014

moartea este o tâmpenie

nu pot să trăiesc cu oameni care mor. moartea mi se pare o tâmpenie.
încep să cred din ce în ce mai mult că ne naştem, adică ne întrupăm
din dorinţă. ştim asta de la buddha:
- totul este suferinţă, boală şi moarte;
- cauza lor este dorinţa;
- mai direct, cauza naşterilor repetate care dau suferinţă, boală şi
moarte este dorinţa;
- singura cale de salvare este eradicarea, uciderea dorinţei şi prin
asta se realizează oprirea ciclului naşterilor şi al morţilor,
stoparea reîncarnărilor.

dacă nu credem în renaşteri, e tot cam aia. pt. că asceza,
austeritatea, doliul smerenia, umilinţa vorbesc tot despre a nu dori
nimic pt. tine.

e simplu, nu?

ideea că şi dorinţa de a nu avea dorinţă e tot o dorinţă e o tâmpenie,
o prostie. pentru că tocmai asta e: trebuie doar să fii într-o stare
fără vise, să fii o lumânare hologramatică aprinsă mereu, arzând
veşnic.

prin urmare, sunt 2 căi, nu sunt 3 sau zeci, multe avioane în mulţime
vor susţine contrariul, dorinţa şi nondorinţa.

dorinţa=viaţa noastră, aşă că dacă omu' vrea kebab şi tu vrei
krishnamurti tot cam aia e. s-ar putea spune că e o chestie de
vibraţie, adevărul e că ăsta cu kebab e mai grosier, mai aproape de
carne, pe când ăla cu murti e mai străveziu, mai spiritualizat (şi-am
zis că nu folosesc cuv. ăsta).
şi să ştiţi că această clamare a timpului nostru petrecut văzând
piliuţă, nică petre, munch sau sabin bălaşa, sau ţări, munţi, ape sau
clădiri, pieţe şi piaţete nu e decât egoism pur, pt. că tu după ce
vezi munch mă-njuri ca la uşa cortului că sunt un muncitor, un cablist
şi n-am auzit de el şi sunt incult.
să revenim la moarte care e o prostie pt. că viaţa noastră este o prostie.
ea aparent e brânză de mărginimea sibiului (bă, ăştia în centru nu fac
nimic?), dar în esenţă e o iluzie, adică o vrăjeală.
ne lăudam pe noi înşine până la greaţă.
normal că noi căutăm nemoartea, bucuria, fericirea. că un grătar cu
mici ne poate înveseli. că o proză de vona sau cărtărescu ne poate
bucura, entuziasma.
însă aceste căutări sunt dorinţele nostre ce trebuie satisfăcute şi
şirul lor e infinit. n-avem viaţă pt. ele, de aceea ne pare rău că
murim.
şi vorbind tot aşa poţi ajunge la un grad de luciditate, la o brumă de
înţelepciune care să te facă să fii mai generos, mai compasiv. caz în
care parcă încerci un sentiment de risipire, de disipare, de dăruire
şi parcă vrei să te tot împuţinezi pt . a-i spori pe alţii, vrei să te
aneantizezi, să dispari şi să nu te mai întorci, pt că suferinţa,
boala şi moartea sunt veşnice, iar dorinţele infinite şi nu e nimic de
făcut.

cineva ar putea crede că ac. text e un îndemn la nimic. nu. e un steag
care spune că a te muta la cap aurora şi a trăi liniştit până la
moarte e o formă supremă de egoism fi'n'că îţi faci un fel de bine
doar ţie, dacă le spui şi altora s-ar putea să le folosească şi dacă
şi ei povestesc poate că unda asta uşoară de dăruire se poate
răspândi, eliberând şi liniştind mai mult norod.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

marți, 3 iunie 2014

dermato-venerice vlăsceanu alexandria teleorman

Cabinet dermato-venerice Vlasceanu...

Pe strada Cuza-Vodă între str. Alex. Colfescu şi str. Mihail Kogălniceanu, pe dreapta cum mergi spre Peco,
vizavi de cabinet acum e un magazin de cartier.