într-o conjunctura favorabila femurul
piciorului stâng.
unde esti tu, damiev, cu piciorul tau stan si cu ultimul mohican?
mare paguba...
îl folosesc ca unealta, poate pot sa ies la
lumina în scurt timp. sper acest lucru
secundar în istoria umanitatii.
nu mi-am pierdut înca falangele si astfel pot
sa ma gâdil pe coaste. le pot testa taria.
n-am crezut, prieten drag, ca o sa ajung chiar
în mormânt. nu era greu de închipuit, dar, ma
rog.
oricum, n-am sperat un asemenea lucru.
ma gândesc ca s-ar putea ca-ntr-o zi sa ma
ridic în capul oaselor.
si vântul sa-mi cânte xilofonic printre ele.
cred ca mi s-ar fixa orgoliul direct în stern.
în sfârsit, lumina îmi va strabate orbitele,
vântul de asemenea, si mi se va lumina si mie
odata craniul. mi se va oxigena.
n-o sa mai am vertigo y gasset
nu creierul, nu, nici vorba, fiindca a
disparut.
scumpul meu prieten violet, îti scriu de-aici
din mormânt cu speranta ca vor suna si pentru
mine clopotele vreodata. mai suna-vei, dulce
corb, pentru mine vreodata?
mai ales acum când pot pastra sunetul mai
multa vreme în cutia craniana, prin rezonanta.
bine ca m-au asezat cu capul spre nordul
magnetic, stii, am dintii aia de tabla în
gura si ma ajuta la orientare, ca o busola din hong kong, ca altfel aveam ameteli.
dar ce spun eu, prietene?
bine ca mi-au gasit în sfârsit un locsor pe
masura personalitatii mele dis-cordante.
e greu sa ti se gaseasca un loc uman în aceste
zile caniculare.
sunt fericit!... e la umbra.
cu claviculele bat darabana în ritmuri
africane, toaca pe scândurile înca lucioase si
tari ale sicriului, mirosind patrunzator a
nou.
bat trecerea timpului obosit, gâfâind sleit pe
la picioarele mele.
s-ar zice ca sunt îngropat de curând, mort n-
as putea zice.
aici am compus si-o poezie. iat-o:
mamatumamatu
zboara-miumbra
simadu
pevalulmarii
sa-mivadînapusurisorii
saltaieveapasdean
altaorareeram
netivalunetivalu
numenunualbinaru
saltaieveapasdean
mortuistaareram.
am încercat si câteva posturi de yoga, dar nu
mai au niciun fel de efect.
întrucât nu mai am, cred c-ai banuit deja,
organe.
nu mai am sânge. nici zgârciuri. asa ca yoga
asta nu-mi mai este de niciun ajutor. din
contra. poate sa-mi sara ochii (pardon, am
gresit!), poate sa-mi sara oasele, din
neatentie când fac lumânarea, care-ncotro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu