mă suiam pe pereţi
evitam fraţii mei beţi
pielea întinsă a burţii...
ca un dovleac
palma lată şi grea a bărbatului-macac
surorile albe despicate în trandafiri
picioarele rahitice extrem de subţiri
stam sub o pătură de lână
pe o saltea
asudam
tremuram
eram străbătut de frisoane
tot laptele tău dulce
îmi venea repetat pe gât
înapoi
mă izbeam cu capul de pereţi
cu oscioarele
evitam fraţii mei goi
mă chirceam
mă zvârcoleam pe o parte
ca o şopârlă
luam palme şi
nu mai icneam
nu ţipam
mi se înmuiau doar picioarele întruna
zgârâiam pereţii
cu unghiile sparte
varul cădea în straturi pe jos
eram în celulă
aveam nevoie de alb, de calciu,
de dantură
să te muşc de ţâţa ta dură
de piatră şi silă
din care picura
lapte cu nicotină
să mă omoare
să cad secerat din picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu