marți, 1 februarie 2011

o carpa imbacsita

dintr-o pubela iesea o fisia de sac de gunoi
ca un doliu
ca o cioara

prin minte imi trecea aceeasi iluzie
iluzia ca avem bratele incordate
cum zicea damiev

tu credeai c-o sa imparatim pamantul
tu credeai
priveam peretele umed
al garsonierei noastre
de la al 9-lea etaj

te ascultam tacut
cineva tara ceva pe scari
tabla burlanului canta acelasi cantec
dezmembrat

tu credeai ca putem pluti
iti inchipuiai ca putem inota ca omul amfibie
nu era taramul apelor
nu era desertul madmax

era un petec de sac de gunoi
fluturand
ca un doliu
ca o cioara
ca o carpa imbacsita de memorie
si sudoare.

3 comentarii:

  1. eu iubesc garsonierele. cu toate ca sunt un spatiu al sihastriei mai degraba.
    spatiu de gandac. intr'o zi gregor samsa se trezi... ceva in genul acesta.

    RăspundețiȘtergere
  2. stai putin... ai aici cateva nume exotice...ghidici, giubeca,grojdibodu. sunt sate?

    RăspundețiȘtergere